risipa

Traim o viata de risipa si nu cred ca sunt multi cei care ma pot contrazice. Ce risipim? Probabil primul gand alearga la bani,doar banul invarte lumea, nu?! Ei bine, nu despre bani vorbesc desi da, risipim si in domeniul financiar, rana e mai adanca in suflet decat in buzunar… Si culmea, cu cat rana e mai mare, cu atat o ignoram mai mult!!

RISIPIM SANSE... Fiecare zi e o noua sansa. Risipim sansa de a avea o zi plina de semnificatie, risipim sansa de a raspunde provocarii vietii de a trai frumos o zi, o luna, un an... o viata! Risipim sansa de a incepe ziua cantand si implicit, sansa de a o sfarsi cantand de zece ori mai infocat cand ne uitam la ce zi extraordinara am avut. Risipim sansa de a accepta noi provocari si, implicit, sansa unor noi reusite, fie ele de orice natura!

RISIPIM VORBE… De nenumarate ori dam curs celor mai negre ganduri si porniri ale inimii care ne ies pe gura ca niste sageti otravitoare si din nefericire tinta atacului nu este altcineva decat persoana care ne este cel mai aproape si care este cea mai vulnerabila in fata noastra! Si de parca nu ar fi deajuns, dupa atac risipim vorbe dulci, de parere de rau si de iubire, vorbe care se cer rostite si ne ard inima, dar sunt blocate de un nod de incapatanare care ni s-a pus in gat si pe care nu il putem inghiti decat cu un pahar serios de sacrificiu de sine...

RISIPIM RELATII,incepand de la prietenii din copilarie pe langa care trecem prin oras si intoarcem capul ca si cum nu i-am recunoaste, pana la cel sau cea cu care am jurat ca vom ramane pentru totdeauna si care tanjeste dupa iubirea si atentia noastra. Iubim lucrurile si folosim oamenii - exact pe dos! Sufletele nu se mai deschid atat de usor, iar ranile demult vindecate pastreaza amintirea unei greselei pe veci neiertata. Strangem in pumni comori de tarana si nu putem sa dam mana nicicui si suntem surprinsi cand ne trezim la capatul vietii singuri!

RISIPIM ENERGIE in fata televizorului, computerului, unde trec orele peste niste fete inerte, hipnotizate. Viata se asteapta a fi traita, iar noi preferam sa o traim virtual!(recunosc ca asta fac si eu) O viata virtuala, prieteni virtuali, locuri de intalnire virtuale, hrana pentru minte virtuala... Da, ati inteles bine: hrana pentru MINTE VIRTUALA! Risipim sansa de a savura viata ca un copil o ciocolata!

Si uite-asa RISIPIM VIATA, balanganindu-ne prin ea de pe un picior pe altul... Ce pacat ca nu stim sa traim! Dar, mai mult decat atat, ce pacat ca nu vrem sa invatam sa traim! Vedeti voi,prea ne credem atotstiutori si incapabili de greseli. Din cauza asta nu acceptam sfaturi,din cauza asta nu ne asiguram inainte de a ne arunca in probleme cu capul inainte,din cauza asta nu recunoastem ca am gresit, din cauza asta risipim si din cauza asta viata noastra este plata.
Incepe sa ma doara sufletul sau incep sa recunosc durerea!


aceste randuri le-am citit acum 10 minute, accesand profilul unui prieten virtual ...
oare de ce le simt atat de reale ?! si de ce ma simt vonovata, citindu-le ?!